de la viziune si valori la realitate

Probabil ati avut ocazia pana acum sa calcati pragul acelor organizatii in care valorile companiei sunt atarnate pe pereti, in imagini ce se doresc a inspira oamenii care le privesc. Probabil lucrati intr-o astfel de organizatie. Prima mea tangenta cu valorile unei organizatii a fost in AIESEC, acolo nu aveam valorile printate pe pereti, erau 6 valori, si cea care mi-a placut cel mai mult si cu care ma identificam era Acting Sustainable. Lucrurile nu s-au schimbat, si poate pentru ca asta e una dintre valorile mele, o regasesc in tot ceea ce fac si acum. In cei mai recenti ani am trecut prin cateva firme care formalizau mai mult sau mai putin valorile care le defineau identitatea; insa pana acum nu am mai gasit organizatia in care oamenii sa traiasca valorile pe care firma respectiva si le asuma.

Tot in perioada mai recenta am avut tangenta cu conceptul de Value Based Organizations, un concept care defineste organizatiile prin oamenii care isi asuma si traiesc valorile acestora. Care sunt in teorie beneficiile unei astfel de organizatii? flexibilitate, abilitatea de a raspunde si de a reactiona rapid la schimbarile mediului; calitati care fac intr-adevar diferenta in realitatea contemporana. Dar ce inseamna flexibilitate intr-o firma cu 50 de oameni si ce inseamna intr-o corporatie cu 3000 de oameni?

Dilema mea este de fapt cum implementezi acest concept de Value Based Organization intr-o organizatie cu 3000 de angajati?

câteva lucruri de care uităm

E uimitor cât de multe lucruri bune poţi să uiţi în momentul în care te obişnuieşti cu un anumit mod de lucru, cu o anumită organitaţie, cu anumite sisteme. În momentul în care ajungi într-o organizaţie nouă tendinţa este de a folosi ceea ce ştii din job-urile precedente pentru a face ‘aici’ mai mult sau mai bine decât ai facut ‘dincolo’ asimilând în acelaşi timp modul de lucru, procesele şi aplicaţiile din noua organizaţie. Nu după mult timp realizezi că nu poţi face aceleaşi lucruri care ‘acolo’ mergeau – factorii sunt mulţi şi nu-i abordez acum – aşa că probabil vei începe să faci lucrurile cum se fac aici, încercând în continuare lucruri noi, însă mai temperat şi trecut prin filtrul a ce se poate face ‘aici’. Nu cred că greşesc prea mult când generalizez această părere, ni se întâmplă tuturora; iată un articol care m-a făcut să îmi amintesc de lucrurile care pot fi făcute în orice organizaţie pentru că ţin de bunul simţ al job-ului şi nu de o firmă sau alta, dar de care uităm în vârtejul sarcinilor de zi cu zi.

• talentele pot apărea de oriunde, din orice firmă, din orice mediu, din orice şcoală – de asta se numeşte talent, şi de-asta e foarte important să abordăm subiectul cu mintea deschisă şi fără prejudecăţi
• talent nu înseamnă doar potenţial, însemnă oameni care îşi fac cu pasiune job-ul – orice echipă are nevoie de echilibru, de oameni cu iniţiativă, de oameni care fac ce le spui să facă, de oameni care te contrazic, de oameni cu idei, samd.
• experienţa unui manager nu este suficientă pentru a face dintr-un grup de oameni o echipă
• nici un sistem de recrutare nu este vreodată perfect
• este nevoie de suportul şi implicarea întregii organizaţii pentru a avea oameni de elită şi rezultate pe măsură

Sunt convinsă că orice profesionist în recrutare ştie aceste lucruri, şi că poate le şi aplică zi de zi, dacă mai aveţi de adăugat, vă invit să o faceţi, uneori uităm să facem cele mai evidente şi elementare lucruri, aşa că puneţi stop pentru câteva minute şi reanalizaţi cum faceţi, nu doar ce faceţi.

Succes!

o surpriză

La sfârşitul anului trecut am avut o surpriză plăcută din partea unei firme despre care aveam o părere bună, dar despre care am scris în urmă cu câteva luni referitor la o experienţă mai puţin plăcută pe care mi-au oferit-o.

Supriza a fost un apel telefonic de la AIMS prin care şi-au cerut scuze pentru abordarea pe care au avut-o în incidentul menţionat anterior. Nu este nevoie să descriu cum a decurs discuţia, cuvântul supriză spune totul despre reacţia mea; ce m-a uimit însă a fost faptul că mi s-a spus că acel consultant care m-a sunat, nu mai lucrează la AIMS, mi-ar părea rău ca acest lucru să se fi întâmplat în urma incindentului pe care eu l-am făcut public pe blog, la urma urmei, astfel de greşeli pot face din noi consultanţi/ profesionişti mai buni, mai ales că greşeala a fost corectată şi cred că fiecare am învăţat lecţia ce trebuia învăţată din acea experienţă.