recrutarea în recesiune

16 12 2008

Faptul că suntem în recesiune economică nu mai este o noutate, şi deşi se pare că încă focusul este pe efecte şi cum suntem impactaţi, sunt voci care încep să vorbească despre viitor şi despre cum va arăta adaptarea la noua realitate. Trebuie să reintrăm în normalitate, indiferent de ce înseamnă acum această normalitate, iar companiile îşi adaptează deja strategiile de afaceri punându-se însă problema ‘vrem să ieşim din criză’ sau ‘vrem să supravieţuim crizei’; diferenţa între cele două opţiuni fiind reducem totul la minim sau ne relansăm.

Lăsând puţin deoparte ce înseamnă adaptarea pentru fiecare companie, mă îndrept către ceea ce înseamnă procesul de recrutare în fiecare firmă, sau mai exact către ce mai înseamnă. În condiţiile restructurărilor anunţate atât pe plan mondial cât şi în România s-a pus des întrebarea ‘ce facem cu recruiterii?’. Dacă în urmă cu jumătate de an depindeam de a avea un recruiter bun pe aria de activitate specifică, acum se pune problema ce facem cu acest recruiter în măsura în care noi dăm oameni afară pentru reducerea costurilor. Sunt încă surpinsă când citesc în presă despre firmele de automotive din România, despre cele de construcţii sau de imobiliare, care doar cu 2 ani în urmă au plătit mii de euro pentru găsirea unor oameni în roluri strategice pentru business şi care acum îşi închid activitatea.

Ce facem cu recruiterii?, nu s-a răspuns încă la întrebare; însă din câte ştiu eu, în România nu am auzit să se fi concediat recruiteri, de fapt sunt încă la mare căutare, mai ales cei specializaţi în anumite industrii. Este clar că firmele care oferă servicii de recrutare sunt primele impactate de măsurile de reducere a costurilor, însă revenind acum la întrebarea ‘vrem să ieşim din criză’ sau ‘vrem să supravieţuim crizei’ cred că recruiterul este unul dintre partenerii oricărei firme în procesul de relansare după recesiune.

De fapt, ceea ce numeam în urmă cu câţiva ani ‘war for talent’ nu este nici pe departe sfârşit. Acum mai mult ca niciodată avem nevoie de cei mai buni oameni din piaţă pentru a ne diferenţia de competiţie şi pentru a trece cu bine prin procesul de adaptare şi de reinventare. Dacă ar fi să vorbim despre tendinţe, câteva puncte importante ar fi:

  • vom avea un pool mai mare de candidaţi specializaţi de unde să alegem (pentru că avem resursele disponibilizate din industrii afectate de criză precum şi specialişti care revin în ţară din cauza impactului pe care criza îl are în ţarile dezvoltate comparat cu România)
  • va fi cel puţin la fel de dificil să atragem talentele menţionate mai sus
  • se vor dezvolta metodele de colaborare alternative (contractori, consultanţi, colaborări part-time sau project based)
  • companiile se vor orienta mai mult către a-şi păstra oamenii îmbunătăţind programele de retenţie şi de recompensare

Mai multe despre subiect, dintr-o perspectivă mai largă, pe ere.com


Acţiuni

informatie

8 raspunsuri

17 12 2008
Dan

Criza ne va aduce o scadere brusca a numarului de angajari si a mobilitatii personalului in general. Pentru un procent mare de angajati singura directie va fi “out”, spre somaj si extrem de putini vor cunoaste mai mult decat o plafonare. Dupa criza va incepe din nou nebunia – foarte multi oameni isi vor schimba serviciul ca urmare a resentimentelor fata de compania care le-a taiat din beneficii sau nu s-a tinut de promisiuni in timpul crizei. Oricum vor exista si castigatori si pierzatori in toate situatiile; dar stii tu, cand e vorba de bataie conteaza si de care parte a pumnului te afli.

22 12 2008
Nilu

Doua remarci:
1. Recesiunea la nivel mondial poate fi o oportunitate pentru Romania. Ideea e ca in exterior se vor face concedieri deoarece angajatii din occident sunt mai scumpi. Totusi s-ar putea ca o parte din joburi sa ajunga in Romania (sau India/China/…) pentru a tine business-ul la un nivel constant cu costuri mai mici.

2. Recruiterii ar trebui sa-si revizuiasca atitudinea. Vor avea un ‘pool’ mai mare de candidati (dar nu neaparat cei mai buni. Chestia este ca in majoritatea cazurilor recruiterilor romani(si nu doar lor) le lipseste bunul simt si o minima eticheta in afacerea lor. Principiul Hollywood (Don’t call us – we’ll call you) nu se respecta. Majoritatea candidatilor la job-uri se plang de faptul ca nu mai primesc nici un feed-back de la recruiteri. Poate la formarea profesionala a HR-urilor ar trebui sa se faca si cursuri de eticheta in afaceri.

22 12 2008
Dan

Costurile scazute ale fortei de munca sunt o oportunitate indiferent de conditiile economice (deci nu numai in criza). Criza e cel mult o scuza pentru a oferi chiar mai putini bani pentru aceleasi servicii sau produse.

Problema recrutorilor nu este specific romaneasca; multi se confrunta cu un volum mult prea mare de munca sau cu schimbari bruste de idei din partea “esaloanelor superioare”. Sotia unui coleg de servici, fost recrutor, ne spunea odata ca a trecut prin momente cand i-a fost pur si simplu rusine sa sune pe un anume candidat motivat si compatibil cu postul strict din cauza unei schimbari de strategie venite “de sus”.

Legat de ce se va intampla dupa criza, mai am o adaugire: e foarte probabil ca un candidat frustrat in timpul crizei sa plece la alta companie si sa ocupe postul parasit de catre altcineva din exact aceleasi motive ca si el. Intr-un astfel de scenariu ma intreb cine castiga de fapt…

24 12 2008
Nilu

@Dan: Schimbarea ‘de sus’ a deciziilor nu eo scuza. Era bancul ala:

q: Stii cum se tine un prost in suspans?
a: Nu? Cum?
r: Iti spun maine…

Cam asa si cu recruiterii. Daca nu dai un feedback il faci pe om sa ratezepoate alte ocazii deoarece poate si-a pus ceva sperante in jobul ala.
De exemplu un coleg debirou dorea sa se mute la o alta firma care era mai aproape de casa – el avand copil mic. Asa ca a aplicat, a trecut deinterviuri si teste, astepta un feedback de la recruiter. Din 2007 il tot asteapta…
Asta nu se numeste ‘rusine’ ci impolitete.

28 12 2008
DEPENDENTA de ONLINE ? | Bogdan Grigore`s Blog

[...] 1) Bloguri de informare (ale unor oameni care lucreaza in diferite firme). Sunt bloguri mai mult sau mai putin oficiale cu tot felul de anunturi care promoveaza produse sau comercializate de companiile owned sau la care lucreaza respectivii blogeri. (ex. Bogdan Gavrila, Aura Serea ) [...]

8 01 2009
adrianbarbu

Nu am studii economice, dar de recesiunea din state se cam stia de 3-4 ani, petrolu urcase foarte sus [trebuia sa cada rau] si exemplele pot continua. Daca vesticii [tradusi de tine] isi fac griji, ar trebui sa le reaminteasca cineva ca ei si-au dorit globalizarea. Ideea era buna: ei vindeau servicii si saracii munceau. Acum nu le mai convine. Ce sa inteleg? Vorbeai de industria auto si de constructii… In auto trebuiau sa se gandeasca si ei ca nu ai pe unde sa te plimbi cu atatea masini. Oricum conceptul de stele euronapcar [sau cum ii zice] e foarte smecher in sine, luat la bani marunti, cu cat ai mai multe stele cu atat vinzi mai multe masini. In constructii ce sa mai zic… de Spania se stia din feb 2008 ca o sa cada si Patriciu avertizase in primavara. Nu sunt unul dintre cumparatorii de case, dar nici nu mi-as lua cu credit. Simturile ma impiedica sa am incredere intr-o banca ofertanta la credite. De exemplu nu poti da o rata de 1000E la un salariu de 1500E, asa cum le placea romanilor sa se indatoreze pana acum ceva timp. Mai mult le placea sa cumpere bunuri mobile sau perisabile cu credite. Sindromul copilului sarac si-a pus amprenta pe piata si stiu un caz de cumparator de apartament in centru de 500.000E care acum si-l poate vinde [inca neterminat] cu doar 250.oooE. Exemple pot fi cu masini si altele[calculatoare, plasme].

12 01 2009
Bogdan Grigore

apropo de recesiune..uita-te la video-ul de la mine de pe blog :D

14 03 2009
Peter Szabo

Da, the ‘war for talent’ va continua. Si in special “the war for reliable talent” Eu in acest moment caut un tanar Vice CEO pentru compania mea, in Tg. Mures, cu toata recesiunea asta in 10 zile nu mi-a venit NICI O CANDIDATURA cat de cat OK pe BestJobs. Sau salariul de 500 Euro net plus bonusuri de obiective plus masina de serviciu plus conditii de lucru placute plus un job extrem de interesant si “challenging” nu tenteaza? Sau in orasul asta dragut, curatel dar provincial e chiar lipsa totala de talente in management ? Facultati de “management” cica exista vreo 3. (sau poate mi s-a dus vestea prin targ ca sunt un sef dificil?:):) Experienta mea de recrutari de profesori si “pseudo”manageri in ultimii patru ani in cca. 30 de orase ar merita povestit intr-o carte. La multinationale e mai usor probabil. A, daca tot am amintit. Eu, care m-am si eu vreo 7 ani la multinationale, ma tot gandeam: Cum putem elimina riscul ca managerii sa ii elimine pe cei potential periculosi pentru pozitiile lor. Adica, sa nu fie “contraselectie” in loc de selectie- din pacate asta se intampla des. Cum poate fi un manager motivat sa angajeze, daca se poate, pe cineva mai pregatit, mai valoros, mai motivat, mai creativ ca el/ea. La o firma mica sau medie- ca doar cineva spunea “:The only task you can’t delegate is recruiting”- actionarii evenual pot controla procesul, dar la corporatii…Am cam derivat de la subiect, sorry.

Lăsați un comentariu